4 ani

Inca un an, al patrulea de cand Luci nu mai este. Desi in fiecare an ma pregatesc moral sa trec peste aceasta zi din calendar, nu reusesc fara sa retraiesc momentul in care am fost anuntati, durerea in care ne-am cufundat. 26 februarie a schimbat totul, a fost ziua in care speranta ne-a parasit si a trebuit sa ne regasim puterea altfel. In cei apropiati, in cei care au cunoscut-o pe ea, in bucuriile ei si in amintirile pe care le-a lasat in urma.

Cu cat acel 26 februarie se departeaza, cu atat ai crede ca e mai usor sa redevina o alta zi din calendar. Nu este asa. Stagneaza, vrei sa o abordezi cu mai multa putere, poate anul asta nu plangi, poate anul asta te inconjuri cu atat de multe de facut incat trece mai repede. Dar de fiecare data, cedezi si retraiesti.

4 ani care m-au schimbat, care mi-au zguduit convingerile si motivatia de viitor. Sper eu, in bine. Macar cu atat sa raman, daca ea nu mai este.

Lasa un comentariu