De ce acest site?

De ce am făcut acest site ?

În primul rând în memoria fiicei mele, Simionoiu Lucia – Andreea, decedată la data de 26 februarie 2012, ora 07.10, în secţia de Terapie intensivă a Spitalului Universitar de Urgenţă Bucureşti;

Pentru a mulţumi tuturor celor care au fost alături de mine, cu gândul, cu vorba şi, MAI ALES CU FAPTA (veţi vedea de ce spun acest lucru);

Pentru a încerca să aducem la cunoştinţa oamenilor ce prevede legislaţia în vigoare, şi, MAI ALES SĂ ÎNCERCĂM SĂ MODIFICĂM ABERANTA LEGISLAŢIE DE CARE SE PREVALEAZĂ TOATE COMISIILE (nu ai acces la fişa medicală, CONCLUZIA MORTUL ESTE VINOVAT!)

Să aducem la cunoştinţă informaţii despre boala Lyme, boală existentă în România, dar despre care se cunoaşte foarte puţin, şi, mai ales nu este recunoscută de Casa de Asigurări de Sănătate;

Să dăm informaţii despre stafilococul auriu, cauza de deces a fiicei mele, conform actelor medicale;

Să încercăm să oferim un sprijin spiritual pentru toţi cei care trec, precum familia noastră, prin greaua traumă legată de pierderea unui membru al familiei (cu atât mai mult atunci când părintele este obligat să îşi îngroape copilul);

Să facem public comportamentul personalului medical din secţia ATI din SUUB, personal dezumanizat şi abrutizat (poate şi datorită legăturii directe cu moartea);

Pentru a demonstra lipsa de suflet a personalului din această secţie (cei cu care am intrat în contact);

Pentru a demonstra vanitatea acestui personal (conform DEX: Vanitate=Ambiție neîntemeiată; dorință de a face impresie; orgoliu, trufie, îngâmfare, înfumurare). Am făcut precizarea pentru a nu fi  dat în judecată de Dna Elena Copaciu, şefa secţiei ATI, sau de Dna Letiţia Coriu, medic de salon pentru perioada 13-02.2012 – 19.02.2012, aghiotantul de serviciu al şefei ATI, şi, medic laş, care în momentul în care s-au făcut presiuni externe “a trebuit să predea salonul”. Dacă nu vă convine caracterizarea vă rog să mă contactaţi, doamnă doctor Letiţia Coriu;

Pentru a aduce la cunoştinţa celor care vor citi aceste rânduri expresii folosite de personalul de la această secţie, de exemplu: „ Ce faci colega?” Răspuns: „ Mă duc la grajduri!” (adica mergea catre ATI). Răspunsul corect: Fiind un bou este firesc să se ducă acolo! Nu l-am putut da pentru că fiica mea încă era în viaţă!!! Iată un prim motiv să-i consider abrutizaţi. (dialog dintre doi medici de la ATI din data de 21.02.2012);

Pentru a întreba dacă vi se pare normal ca în momentul în care fiica mea avea nevoie de trombocite A2, RH negativ, trombocite care „nu mai erau” la Centrul de Hematologie Bucureşti, a trebuit să trimit pe cheltuială proprie maşină la Piteşti, de unde în seara de 14.02.2012, s-a adus sângele necesar. A doua zi, ţinând cont de necesarul de sânge, în urma legăturii luate cu Spitalul Militar Bucureşti, care a confirmat faptul că au pe stoc sângele de care aveam nevoie, am depus cererea nr 5932 din 15.02.2012, (cerere la care am primit un răspuns oficial MINCINOS la data de 11.05.2012). La depunera cererii a fost un circ întreg! Secretara Dlui Director Cârstoiu (Dna Luminiţa) mi-a recomandat să depun cererea la Registratură, şi m-a asigurat că voi primi răspunsul în termenul legal!!! După ce am depus cererea la Registratură şi am insistat să iau exemplarul cu numărul de înregistrare pentru a obţine acordul Dlui Director Cârstoiu, am avut marea surpriză ca acesta să aibă o reacţie de genul : „Domnule, noi avem nişte protocoale! Nu putem lua sânge de la Spitalul Militar Cental.”  La răspunsul meu că viaţa copilului meu nu ţine cont de protocoalele Dvs., mă duc şi cumpăr sângele necesar” mi s-a răspuns că nu se poate pentru că nu poate fi introdus în contabilitate! Până la urmă, cu mari eforturi s-a făcut rost de sângele necesar pentru încă o zi de la Slobozia.

În acceaşi zi, şi în ziua următoare am avut o campanie de donare de sânge pentru fiica mea, donare ale cărei rezultate nu le cunosc nici acum, dar pot demonstra că în ziua de 15.02.2012 a fost blocată activitatea Centrului de Hematologie. Cum a fost reflectată campania respectivă în mass media ? Politizată! Deoarece pregătirea trombocitelor necesita timp a trebuit să rezolv aducerea de la Slobozia a sângelui necesar pentru tot spitalul, sânge pe care l-a adus cumnatul meu.  Nu pot uita că în datele respective drumurile erau blocate, se circula foarte greu, iar colaborarea cu Dna Corina Posea, şef de la Unitatea de Transfuzii, şi cu tot personalul subordonat dânsei, a fost extraordinară, în condiţiile în care a fost disponibilă şi receptivă la orice oră din zi sau din noapte. LE MULŢUMESC DIN TOT SUFLETUL şi sunt primele persoane pentru care mă rog de fiecare dată când aprind o lumânare la biserică.

Pentru a întreba dacă vi se pare normal ca, în condiţiile în care fiica mea a decedat duminică, 26.02.2012, ora 07.10, am fost anunţat de deces la ora 08.13, am fost anunţat să mă prezint luni, 27.02.2012, la orele 09.00, fişa medicală să fie încheiată după mari discuţii la data de 27.02.2012, orele 10.45? Doamna Nedelcu Ortensia, asistenta şefă, mai avea un pic şi mă bătea pentru faptul că doream să iau mai repede trupul fiicei mele! Altă persoană lipsită de decenţă (dar obişnuită cu moartea).

Pentru a vă aduce la cunoştinţă „sufletul” pe care îl are şefa de clinică ATI, Dna Prof. Univ. Elena Copaciu, pe care o acuz de lipsă de suflet şi o consider o dezumanizată, în condiţiile în care cu lacrimi în ochi am rugat-o să îmi trimită ultima fotografie făcută cu fiica mea în viaţă, fotografie făcută de ea cu telefonul mobil în data de 13.02.2012. I-am dat cartea mea de vizită, unde era inclusiv adresa mea de email. Văzând că nu se ţine de cuvânt am trimis-o pe sora mea, fostă colaboratoare a acestui „suflet pierdut” , pentru a lua această fotografie. Să vezi răspuns! Nu o poate descărca! (avand un telefon de ultima generatie). Nu este aşa că vi se pare un suflet creştin? Asta în condiţiile în care am semnat că nu doresc autopsia şi că nu voi acţiona în instanţă SUUB! (dar despre această preacucernică figură Elena Copaciu, voi mai posta destule informatii găsite pe Internet).

Pentru a vă aduce la cunoştinţă că în cazul unui deces la SUUB taxa de îmbălsămare este de 350 lei, pentru care nu se emite nici o chitanţă (GARDA FINANCIARĂ!!! AUDE CINEVA????).

Pentru a afla un răspuns la întrebarea pusă de doctorul aflat la Morgă (pardon, Anatomie Patologică), pe uşa căruia scria Dr. Pelmuş. „Domnule, de ce a murit copilul ăsta?”., întrebare pusă având fişa fiicei mele în faţă. Îmi cer scuze că l-am întrebat dacă este tâmpit sau nu ştie să citească, dar mi s-a părut culmea umilinţei să mă întrebe în acele momente aşa ceva. Dar acest lucru se încadrează în cele ce voi spune în pasajul următor.

Din experienţa cruntă avută în acest spital am ajuns la concluzia că, din nefericire, am avut ocazia să mă întâlnesc cu abrutizaţi sau cu persoane care consideră că toată ştiinţa medicală s-a revărsat asupra Spitalului de Urgenţă UNIVERSITAR Bucureşti. TOŢI SUNT CEI MAI DEŞTEPŢI DIN LUME ŞI UN VAL DE PREMII NOBEL PENTRU MEDICINĂ NE PAŞTE! Nici nu incape in discutie sa accepte opinia medicala a unor profesionisti, au luat legatura doar cu medici acceptati de ei, desi noi aveam informatiile de contact si sprijinul unor medici infectionisti recunoscuti, cu care am pastrat legatura si erau dispusi sa ajute in cazul Luciei. Nu au putut fara a fi solicitati oficial de spital, lucru care evident nu s-a intamplat!

Nu pot spune acelaşi lucru despre două persoane: Dr. Corina Posea, despre care am vorbit anterior, şi Dr. Rezident Rătescu Raluca de la ATI, singura cu care se putea discuta.

Pentru a aduce la cunoştinţa cititorilor acestui site cinismul acestor persoane care gândesc NUMAI cu mânecuţe negre de contabil, şi nu cu sufletul sau creierul (dacă demonstrează că au una dinte cele două).

Dr. Buşegeanu Cristian, (Asistent Universitar!!!), pe salonul căruia a fost internată fiica mea în seara de 12/13 februarie 2012, după prezentarea la UPU din 12.02.2012 (a se vedea filmul evenimentelor), pe care la data de 13 februarie 2012 la orele 09.30 a trebuit să îl scot din “consfătuire”, împreună cu şeful de secţie, Dr. Negreanu (sper că nu am greşit numele), mi-a demonstrat că habar nu avea de fişa medicala, hotărând ecografie Doppler, deşi cu o zi înainte, în jurul orei 15.30 i se făcuse aceeaşi analiză. Constatând că habar nu are de diagnostic, (tensiunea arterială era foarte scăzută indicând intrarea în şoc septic), a spus familiei că diagnosticul este HIV; întrebat pe ce se bazează răspunsul a fost ferm: “pe fler!”.
Ulterior au fost efectuate inclusiv analize pentru acest diagnostic. Răspuns NEGATIV. Oare “flerul” este suficient pentru a fi cadru medical??

Pentru a constata Dvs. cititorule, pregătirea doctorilor de la SUUB, UPU. Ataşăm reţetele eliberate în zilele de 11.02.2012 şi 12.02.2012. Aceste reţete mi-au fost cerute de medicii de la ATI, dar am dat raspunsul ferm ca “nu le mai aveam”. In opinia lor, URMELE TREBUIE ŞTERSE!! Veţi regăsi pe site retetele scanate.

Pentru a încerca să schimbăm legislaţia cu privire la accesul la informaţie privind FIŞA MEDICALĂ A PACIENTULUI, pentru a nu mai primi răspunsuri cretine precum cel de la Societatea Civilă de Avocaţi Pricop & Banu, care transmite că trebuie “acordul persoanei în cauză”, în condiţiile în care comunică “Dlui Simionoiu Nicolae cu privire la pacienta Simionescu Lucia Andreea”. (documentul va fi găsit pe site). Cum sa am acordul persoanei in cauza cand este in coma, intubata, fara posibilitatea de a scrie sau a vorbi? Cum sa am acordul unei persoane decedate??

Pentru a obliga pe aceşti dezumanizaţi să înveţe ce este comunicarea (în condiţiile în care la ATI sunt 2 psihologi – Tamazlicaru Camelia şi Elena Sandu – o fi vreo legătură cu anumite persoane din SUUB? – pilele functioneaza). În ziua de 22.02.2012 eram invitat să dau relaţii despre comportamentul fiicei mele în condiţiile în care ea intra în comă. La indicaţia mea că le sfătuiesc să înveţe personalul de pe secţie ce înseamnă comunicarea s-au uitat strâmb la mine. Oare de ce suportăm salariul acestor persoane de la bugetul de stat?  Le recomand ca material de studiu lucrarea de disertatie a fiicei mele, Simionoiu Lucia- Andreea, adică decedata, “Comunicarea în periadă de criză”), care va fi postată pe site. Studiul practic a fost realizat chiar pe sistemul medical – ironic, nu?

Pentru a constata faptul că, în condiţiile în care familia a făcut tot ceea ce era omeneşte posibil pentru a determina cauza îmbolnăvirii (a se vedea filmuleţele şi fotografiile ataşate şi preluate de multe site-uri), Dna Dr. Copaciu Elena bâjbâia căutând să elimine pas cu pas efectele. Pe data de 14.02.2012 am arătat medicului Stan, iar pe 15.02.2012 Drei Copaciu Elena analizele făcute pe cont propriu din care rezulta că punctul de pornire era borrelioza, răspunsul vanitoasei Doamne Copaciu a fost : “Nişte şarlatani!!!”.

La solicitarea mea prin care i-am cerut să se facă aceeaşi analiză la Institutul Fundeni, la dl. Gogoaşe, a intervenit “aghiotantul” Letiţia Coriu, explicându-mi că soţul Domniei Sale este Director de îngrijiri medicale la Fundeni şi că Gogoaşe nu este doctor, ci un biet biolog. La răspunsul meu că poate fi şi îngrijitor de imobil, dar important este să îmi salveze copilul, Dra Copaciu Elena mi-a comunicat că responsabilitatea medicala este a Domniei Sale. La răspunsul meu că Dânsa are responsabilitate pentru un caz, iar eu am responsabilitate pentru copilul meu, şi că responsabilitatea mea este mai mare decât a Domniei Sale, Dra Coriu Letiţia, lacheul de serviciu m-a asigurat că Dra Copaciu este cea mai bună din ţară şi chiar din Europa. Vanitatea lor mi-a omorât copilul.

Pentru a expune minciuna pe care ne-au spus-o, conform careia pe data de 14.02.2012, in urma inciziilor suferite de Lucia la picior, nu s-a gasit tesut necrozat – desi in zilele urmatoare necroza devenise vizibila, in starea progresiva. In raportul medical a fost specificat faptul ca A FOST gasit tesut necrozat la incizie. Noua de ce nu ni s-a spus adevarul in ziua de marti??

Pentru a vă adduce la cunoştinţă cinismul acestor persoane care, după decesul copilului meu îmi comunică faptul că “managerul spitalului a aprobat costul terapiei cu imunoglobuline”. O, paşă cât de darnic eşti! Copilul meu cotiza de 5 – 6 ani la fondul de sănătate, iar un bănuţ din cotizaţia ei era şi în salariul acestor persoane (era să spun suflete, dar m-am convins că nu au).

Pentru a cere ca şi pentru secţiile de ATI să se stabilească anumite criterii de performanţă. De ce solicit acest lucru? Verificaţi “randamentul” secţiei de ATI de la SUUB, cu privire la “ieşirea pe cale naturala din sistem”. Dacă aş avea suficiente dovezi v-aş acuza de genocid Dna vanitoasă Copaciu Elena, avidă de funcţii şi doctor fără suflet.

Pentru a afla că mult trâmbiţatul caz al Ameliei Antoniu nu a fost rezolvat definitiv de Dra Ştie Tot.

Pentru a vă sfătui să nu vă adresaţi SUUB, secţia ATI. Nu ştiu unde, dar ATI-ul de la Spitalul Municipal Bucureşti este antecamera MORŢII !

Feriţi-vă de aceste persoane. Apelaţi la ele DACĂ DORIŢI SĂ MURIŢI sau dacă aveţi sponsor puternic, gen Mircea Lucescu, a cărui suferinţă a adus destule beneficii inclusiv aparţinătorilor bolnavilor din ATI – pe care i-a ajutat material cum a putut.

3 Replici la “De ce acest site?”

  1. flory spune:

    Sarut mana!In primul rand sincere “Condoleante”! Nu mi pot da seama prin ce treceti pt ca nu sunt parinte,dar m`a impresionat pana la lacrimi tot ce ati scris despre Lucia!Sper ca s-a dus intr`un loc mai bun.Mai greu ca aici nu poate fi. Si eu am o problema de sanatate,am 22 ani si nu am putut sa primesc un diagnostic corect si concret,ca doar deh,de ce si`ar da interesul medicii?Traim intr`o lume nedreapta si ne luptam cu morile de vant!Dar ce sa facem? Sa fiti in continuare puternici pentru ca sunt convinsa ca fiica/sora dumneavoastra va vagheaza pasii!Cu respect si admiratie,Florentina

  2. Sora Luciei spune:

    Draga Florentina,

    Cu timpul am realizat cat de luptatoare a fost sora mea. A luptat pana in ultima zi sa traiasca si a rezistat mult mai mult decat ar fi crezut medicii ca e posibil. Iti spun sa lupti si tu, sa gasesti un diagnostic corect si medici carora le pasa (pentru ca exista) si sa apreciezi ceea ce ai, adica sansa la viata. Sunt persoane foarte dragi mie care chiar si dupa aceasta tragedie traita acum doi ani, nu considera ca viata lor inseamna ceva. Inseamna totul. Daca ei nu isi dau seama, asta nu inseamna ca persoanele de langa ei nu stiu. Asa ca de fiecare data cand iti vine sa renunti, cand simti ca nimic nu mai merita, gandeste-te la toti cei care te sprijina neconditionat si sper eu ca iti vei regasi puterea.

    Iti doresc multa sanatate si rabdare, libertate de a cere mai multe opinii si curaj sa mergi mai departe. Nu e usor niciodata, dar este ceea ce trebuie sa faci.

    Ai multa grija de tine.

  3. flory spune:

    Multumesc enorm pt vorbele frumoase,inseamna mult!Stiu ca totul se intampla pt un motiv si sunt convinsa ca intr`o zi voi realiza si eu care e acesta :) Mereu caut solutii dar cateodata obosesc. Si da!Lucia e un exemplu pt toata lumea,dar din pacate durerea care a luat sfarsit pentru ea s`a intrupat in voi… Va doresc multa sanatate si multumesc inca o data pentru vorbele frumoase!

Lasa un comentariu