Romanţa morţii – Ion Minulescu

Rasuna-n poarta veche trei lovituri
Ce par
Trei ne’ntelese vorbe desprinse dintr-un vers…
Rasuna-n poarta veche trei lovituri
Ce par
Trei ne’ntelese versuri din noul calendar!…
Pe verdea balustrada a-naltului balcon
Te pleci spre calatorul necunoscut ce bate,
In timp ce doua brate se-nalta spre balcon
Ca doua negre umbre de turnuri crenelate.
Spre verdea balustrada a-naltului balcon
Se-nalta doua brate;
Iar umbra lor pe zid
Se leagana ca doua chei negre, descantate,
Cu care Vrajitorii
Si Parcele
Deschid
Zavoarele-nclestate in portile-ncuiate…
Pe verdea balustrada a-naltului balcon
Te pleci spre calatorul necunoscut ce bate

Si-ntrebi:
— Cine-i acolo?
De unde vii?
Ce vrei?
Dar vocea-ti la vederea demonicelor chei
Se stinge cu sfiala luminii pe-nnoptate…
— Cine-i acolo?
— Nimeni…
— De unde vii?
— Nu stiu…
— Ce vrei?
— Nimic…
Si vocea ce-ti raspunde timida, desi-ti pare
Ca-i vocea ta,
Simti totusi ca nu are
Nici zborul,
Nici caldura din vocea de om viu.
E vocea ta —
E vocea tacerii ce cuprinde
Intreaga balustrada a naltului balcon,
Ca si o funerara faclie ce s-aprinde
In mana unui Rege
Si-n preajma unui Tron.
Si-n timp ce-n poarta veche trei lovituri te cheama
Ca trei refrenuri triste de cantece uitate —
In timp ce-ai vrea sa afli in poarta cine-ti bate —
Adormi, proptindu-ti fruntea pe cheile de-arama
Pastrate-n negre turnuri de piatra, crenelate…

Lasa un comentariu