Scrisoare catre Lucia

Draga noastra Lucia,

Vom incepe aceste triste randuri spunand ca, inca nu ne-am obisnuit cu ideea ca existenta ta pe Pamant s-a incheiat atat de brusc. Au trecut 83 de zile de la decesul tau, dar noi inca mai credem ca absenta ta se datoreza plecarii intr-o tabara sau intr-o excursie. Din pacate realizam ca ai plecat intr-o excursie fara intoarcere in timpul actual. Realizand acest lucru scriem aceste randuri cu lacrimile siroind pe obraz.

Luci a noastra, in primul rand te rugam sa ne ierti daca in scurta ta existenta pamanteana (9739 zile), te-am dezamagit cu ceva. Eu, tatal tau, eu, mama ta, care te-au iubit neconditionat, ne  reprosam faptul ca luandu-ne cu munca pe care o facem si pe care doream sa ti-o incredintam, poate nu intotdeauna am reusit sa comunicam foarte mult. Acum ne-am da tot ce ne-a mai ramas de trait pentru a mai vorbi o zi cu tine! Din pacate nu este posibil! Uitandu-ne peste fotografii si filmari am constatat ca filmarile cu tine sunt extrem de putine, iar vocea ta se aude in cateva filmari realizate de tine.

Ai fost un om normal, cu virtutiile si greselile tale. Familia ta, si, in primul rand parintii tai au iertat demult greselile tale (doar de aceea suntem parinti, nu ?).
Ai avut un suflet minunat, dedicand o mare parte din viata ta iubirii animalelor. Stii, Luci, se spune ca numai oamenii cu suflet extraordinar de  bun si de curat pot iubi atat de mult animalutele asa cum le-ai iubit tu. Toate actiunile tale, mai ales dupa ce ai devenit voluntara la Asociatia Robi au demonstrat acest lucru. Eu stiu? Ma intreb daca menirea ta pe Pamant nu a fost aceea de a lupta pentru drepturile animalelor si, de a aduce cat mai multe persoane pe calea religiei.

Nu pot uita faptul ca, aproape in fiecare zi de marti mergeai la Manastirea Radu Voda pentru a te ruga.
Referitor la cauza pamanteana a plecarii tale din aceasta lume (pe care ai detestat-o!), noi suspectam borrelioza care ti-a distrus sistemul imunitar, peste care s-a suprapus un nenorocit de stafilococ auriu secretor de PVL (Panton Valentine Leukocidin). Nu putem uita cuvintele pe care le-ai rostit inainte de intrarea la ATI la Spitalul Universitar: „Oare ce strategie au doctorii astia cu mine?”.

Asa cum nu putem uita ca, desi intubata, atunci cand intram pentru cateva minute la tine, cand te rugam sa lupti pentru viata ta ne raspundeai, miscand ochii sau capul ca lupti. Toate acestea pana miercuri, 22 februarie 2012, ora 11.00, cand la rugamintea tatalui tau de a lupta i-ai comunicat intr-un fel anume (pe care l-am inteles dupa decesul tau), ca nu mai poti si ca planurile bunului Dumnezeu erau altele.

Lasa in urma toate necazurile provocate in aceasta lume! Noi ne vom lupta pentru aflarea adevarului.
Luci draga, moartea ta a provocat o mare durere familiei, prietenilor si multor oameni care te-au cunoscut si ai fi surprinsa, multor necunoscuti. Daca bunul Dumnezeu avea alte planuri cu tine, nu avem ce face, ne supunem vointei Sale.

Dumnezeu a hotarat sa te alaturi scumpei tale invatatoare, Ciornei Rachila, decedata si dansa prematur, poate va face o clasa de ingeri!!!!

Fata draga, lacrimile ne-au secat, dorul ne-a uscat sufletul. Pe 28 iunie ai fi implnit 27 de ani, dar, din pacate se vor implini 4 luni de la îngroparea ta. Sau 4 luni si 2 zile de cand esti acolo sus in cer. In aceasta perioada inca incercam sa mai invatam un lucru. Acela de a trai fara tine!

Noi nu mai traim, doar existam! Am invatat o vorba mare: „Cand iti moare un parinte, ramai orfan; cand iti moare tovarasul de viata (sot sau sotie), ramai vaduv; cand iti moare un copil, ramai DISTRUS!”.  Pentru ca noi mai existam, asa distrusi cum suntem, vom lupta pentru ideile tale si promitem ca ne vom ruga pentru toate persoanele care te-au ajutat cand, in existenta ta pamanteana, ai avut nevoie de ajutor.

Desi viata noastra nu mai este viata, traim cu speranta ca tie iti este bine acolo unde esti si ca, atunci cand Dumnezeu va hotari ne vom reintalni. Pana atunci te asteptam sa vii in visele noastre, sa simtim prezenta ta la fiecare Sfanta Liturghie, sa ne invalui cu caldura ta de copil al nostru. Iarta-ne Lucia, daca din egoismul nostru, izvorat din dragostea de parinte, ti-am ingreunat sufletul cu zbuciumul si plansul nostru. De aceea azi ne deschidem bratele si iti dam drumul…. Zbor lin copila noastra alaturi de Ingerii Cerului, iar dragostea noastră de pe Pamant (atat cat vom exista aici) iti va lumina drumul mereu.

Ramas bun… sau pe curand…
Mama si tata

3 Replici la “Scrisoare catre Lucia”

  1. Anca Moscu spune:

    Durerea asta nu trece niciodata ,doar te obisnuiesti cu ea .

  2. nicusimy spune:

    Mare dreptate aveti! Insa pentru noi ca parinti va fi extraordinar de greu sa ne obisnuim cu acesta mare durere !!!
    Speram sa avem taria sa trecem peste ea.
    Dumnezeu sa va ajute in tot ceea ce intreprindeti si sa aveti puterea de a lupta cu acest nenorocit de sistem !!!
    Multumim din suflet pentru ajutorul acordat, indiferent de forma lui. Ati fost alaturi de noi in greaua incercare prin care am trecut si ne plecam in fata Dvs, pentru ca ati dat dovada ca mai exista OAMENI ! Inca o data multumiri si Dumezeu sa va binecuvanteze !
    Cu deosebit respect,
    Tatal Luciei

  3. anca spune:

    Imi pare nespus de rau pentru ceea ce vi s a intimplat.
    Imi pare foarte rau ca exista in sistem astfel de medici.
    Eu am lucrat in ambulanta, in partea de vest a tarii timp de 3 ani.Iar la fiecare caz – unde nu mai puteam face nimic eu ,plingeam ca un copil,nu mai puteam lucra aproape deloc in ziua respectiva.
    Acum am plecat in Franta, aici este altfel , pentru ca nu te lovesti de atata birocratie si aici, oamenii din spital sunt chiar oameni indiferent pe ce sectie lucreaza.
    Doamne – Doamne sa aiba grija de dumneavoastra , iar de Lucia, are cu siguranta grija.

Lasa un comentariu