Veniti crestini la rugaciune

Veniti crestini la rugaciune
In Casa Domnului cel Sfant,
Veniti crestini, plecati genunchii
Si fruntea voastra la pamant.

Cand clopotele-ncep sa sune,
In zori, cu glasul lor duios,
Rasuna’n undele lor tainic
Chemarea Domnului Hristos.

“Veniti cei osteniti la mine,
Cei necajiti si impilati
Odihna, pacea mea cea sfanta
Si mangaiere sa luati”.

Si se clatesc si munti si dealuri,
Pamantu’ntreg de glasul sfant,
Se pleaca’n Fata Lui natura,
Vazduhul tot, cu nori si vant.

Doar omul, singura faptura,
Impodobit cu chip ceresc,
Azi nu mai vrea sa ia aminte
Acestui glas Dumnezeiesc.

Crestinii nostri din vechime,
Pe sub pamant zideau Altare
Si pe furis, in miezul noptii,
Mergeau cu totii la’nchinare.

Lasa un comentariu